Fiecare îsi poarta singur razboiul propriu. Aceste cuvinte pot descrie cel mai bine drama de fata, remake în alta nota a filmului din 1964. Witt este un dezertor ce traieste în pace cu bastinastii si natura care, în preziua bataliei de la Guadalcanal, în 1943, este prins de americani, pentru a fi retrimis în linia întîi. Membrii grupului de ostasi au, fiecare în parte, cîte o soarta aparte. Astfel, Keck moare ucis de o grenada, capitanul John Gaff stie ca oamenii sai vor muri din cauza dorintei superiorului sau de a capata o avansare, McCron sfîrseste prin a înnebuni, iar Bell este parasit de preaiubita sa sotie. Dar, în conditiile acestea improbabile, legaturile în grup se consolideaza, cei ramasi ajungînd ca, în mijlocul ororilor razboiului, sa formeze o familie, cu atît mai mult cu cît senzatia de rupere de restul lumii se accentueaza pe parcursul întregului film, supravietuirea grupului fiind unicul motiv al luptei. Reflectiile lui Witt asupra naturii umane, a naturii si a razboiului asigura nu numai coerenta filmului, dar constituie si miza finala a acestuia.
